Apel umanitar

"Numele meu este Coroblia Mihaita si m-am nascut in 1980 pe data de 30 iunie, localitatea Valea-Ursului, comuna Valea- Ursului, judetul Neamt.

De la varsta de 7 ani pana la varsta de 18 ani am fost obligat de parintii mei sa fiu argat (cioban) la oamenii din diverse comune, pazindu-le vitele. Tot timpul stateam in cizme de cauciuc si pe ploaie si pe soare, iar ca locuinta imi servea o poiata (o camera din 4 pereti din placaj). Din cauza ploilor peretii camerei erau tot timpul imbibati cu apa si se macinau. Pe jos era pamant, iar din cauza ploii apareau bureti, iar apa curgea in camera si in pat. Atunci puneam o patura pe mine si un celofan pe care curgea apa, iar apoi le dadeam jos pentru a cadea apa de pe mine. Dimineata cand ma trezeam ma incaltam cu picioarele goale in cizmele care erau ude si asa stateam toata ziua. Uneori inainte sa ma incalt imi inveleam picioarele in haine si apoi imi luam cizmele. Asa stateam toata ziua, ud la picioare si mort de foame.

La varsta de 16 ani mi s-au umflat picioarele. Terminasem 7 clase si intrasem in clasa a 8-a. Dupa primul trimestru mi s-au umflat pulpele picioarelor, iar deplasarea incepea sa devina imposibila. Astfel ca am mers la dispensar unde mi s-a spus ca am reumatism osos. Mi s-a recomandat sa fac moldamina timp de 2-3 ani.

Tatal meu era cam betiv, munca nu i-a placut, iar mama lucra la zootehnie (mulgatoare la vaci). Dupa revolutie cand s-au desfiitat CAP-urile a fost data afara si a inceput sa lucreze pe unde apuca (la prasit, la vie etc.)

In acest timp stateam in casa pentru ca nu ma mai puteam deplasa deloc, mergeam pe burta, taras, nu puteam sa imi fac necesitatile fiziologice, copiii ma strigau sa ies la joaca, iar eu nu puteam decat sa stau in casa si sa plang. Parintii si cei doi frati ai mei erau plecati toata ziua, nu statea nimeni sa imi dea o mana de ajutor si asa ma chinuiam toata ziua.

Am cerut ajutor la Primarie, la Ministerul Sanatatii. Primaria nu a vrut sa ma ajute, ba chiar am fost dat afara din cladire.

Am o pensie de handicapat de 234 lei, iar din ea trimit scrisori si cu restul de bani ma intretin eu si cu mama mea.

Pana in 2010 am stat imobilizat la pat. Nu venea sa ma viziteze nici medicul de familie, adeseori puneam vecinii sa cheme medicul sau ambulata, deoarece durerea devenea insuportabila. Alteori rugam vecinii sa ma duca cu caruta la dispensar. Am inceput apoi sa merg in cadru si in baston.
Am fost apoi prin bunavointa unor persoane internat la spitalul Nicolina din Iasi. Mi s-a prescris medicamentul Umila- tratament injectabil care se face in burta, iar o singura fiola consta aproximativ 45 milioane. De aici mi s-a recomandat o doctorita din Iasi care a ajutat mai multe persoane, iar aceasta s-a dus la spitalul din Targu Neamt. Mi-a facut dosar de handicapat gradul II cu diagnosticul spondilitica. Dosarul a fost supus mai multor comisii si din Bucuresti.

O data la 14 zile fac o injectie la Roman la medicul de specialitate si apoi merg la recuperare. Acest tratament m-a pus pe picioare dupa cativa ani.

Caut o familie care sa ma ajute sa imi cumpar tratamentul, un loc unde sa pot munci sau o persoana care poate sa imi dea o mana de ajutor.

Pentru cei care vor sa faca donatii o pot face la Banca Transilvania, Nr cont RO73BTRL 05601201375073XX Coroblia Mihaita sau la numerul de telefon 0724362357."